Homeopatia este o forma alternativa de tratament, aflata la polul opus al medicinei clasice. Chiar daca este recunoscuta in tari precum Germania dar si la nivel national, ea a reusit sa adune un numar remarcabil de adepti dar si de contestatari. La noi in tara, chiar daca inca nu exista unitati de invatamant universitar precum in SUA sau Olanda (exemplele sunt aleatorii), un medic format in cadrul sistemului alopat poate obtine acreditarea si ii sunt recunoscute competentele in homeopatie in urma absolvirii unor cursuri postuniversitare.
Institute din intreaga lume acorda o importanta deosebita cercetarii in acest domeniu, imbunatatind si inovand in permanenta solutii de vindecare sau metode de aplicare a tratamentelor. Desfasurate pe toate palierele, clinic, in vivo sau in vitro, aceste remedii sunt supuse unor procese de elaborare si acreditare la fel de complexe precum cele alopate.
Fundamentata stiintific inca de la 1796 de catre medicul german Samuel Hahnemann, homeopatia, in faze incipiente, dateaza din vremea Hypocrates, deci cu aproximativ doua mii de ani inainte. Principiul de baza dupa care se ghideaza intreaga teorie a homeopatiei este numit si principiul similitudinii. El consta in faptul ca tratarea unei boli se poate face cu ajutorul unei substante care produce efecte similare bolii respective asupra unei persoane sanatoase. Aceasta substanta este puternic diluata, iar efectele secundare sau adverse sunt practic inexistente. De aceea, practicantii homeopatiei resping aproape in totalitate tratamentele recomandate de catre medicina alopata.
Homeopatia abordeaza boala printr-o viziune holistica, ceea ce presupune ca boala este rezultatul unui complex reprezentat de actiunea diferitilor factori fizici, psihici, si chiar traume din viata intrauterina. Vindecarea se face de la exterior la interior, etapa cu etapa, ceea ce presupune un interval mai lung de asteptare a rezultatelor pozitive. De exemplu, daca un anumit organ este perceput ca fiind dureros, el nu este dureros la modul singular, ci un intreg complex de factori si alte organe invecinate ne obliga sa-l percepem in aceasta stare. Prin urmare, daca medicina alopata se concentreaza doar pe vindecarea organului bolnav, medicina homeopata incearca sa vindece mai intai cauza si abia apoi efectul cauzei, organul dureros. Acest lucru nu este usor si nu se face repede. Pentru o vindecare temeinica si de lunga durata este nevoie de timp, de gandire pozitiva si alte mici secrete pe care medicul homeopat vi le va dezvalui la momentul oportun.
Da, gandirea face si ea parte din tratamentul homeopat. O durere sau o afectiune nu a aparut peste noapte ci a avut nevoie de timp pentru a evolua si pentru a ajunge la apogeu. Acest tip viziune asupra vindecarii considera ca este nevoie de aceeasi durata temporara pentru vindecare. Insa, pentru o recuperare putin mai accelerata este nevoie ca aceasta sa fie ajutata de puterea gandurilor, a gandurilor pozitive. Pentru ca, ne place sa credem sau nu, gandirea este unul dintre cei mai puternici adjuvanti intr-un tratament, de orice natura ar fi acesta.
Este bine de stiut totusi, ca homeopatia, sau mai precis tratamentul homeopatic, nu este un panaceu care, urmat ca orice alt tratament, are puterea de a vindeca tot ceea ce este bolnav. Dupa cum am mai spus, la medicamentul homeopat trebuie asociata si o anume stare de spirit sustinuta de o gandire pe masura si de multa rabdare.
Cabinet Homeopatie
dr. Irina Olteanu
Program:
Miercuri: 18,30-20
consultatii si tratamente homeopatice